Postări
Il dedic, cu toata ura.
Devine ciudata, la un moment dat. Coabitarea asta studenteasca. E specifica, desigur, oamenilor perfect dotati cu o serie de abilitati perfect integrate de…socializare. Si pot sa mizez (fara sa dau, in gandurile mele, un milimetru inapoi), pe faptul ca…in prezenta persoanelor social compatibile, pana si coabitarea in 7 pe suprafata a .. 20 de m patrati ar putea fi mai demn facilitata decat coabitarea in 2( cand la intrarea in camera-ti poti plasa fara probleme indicatoare alde’ « Alte pericole », « Caderi de pietre », « Creier fara denivelari », « Caprioara la orizont »-paroasa, nu zvelta- si alte asemenea malitiozitati de care sigur m-ati acuza.).
Mai rau e ca…foarte putine si doar rigide sunt masurile aplicabile in cazul unui asemenea diagnostic, date fiind simptomele grosiere si cvasi-idiosincratice : Stima de sine la cel mai inalt punct al oceanului planetar, inteligenta definitiv fixata in Groapa Marianelor, principii cu economie ( pe deplin adaptabile recesiunii), mai ales ca vorbeam ceva vreme-n urma despre valoarea lui Pamfil si a, iata, unei Margarete[provinciala, DA] incognito. Genul de Margareta cu care ai vrea sa dicuti, dar te ingana, cu palmele frematande–n poala rochiei fluorescente. Genul de Margareta plina de Figuri, Fituici, Faina pentru acnee.
Se mai mizeaza fara doar si poate pe un lexic de tipul « Magazin Mixt : « Lol », « Wow », « Whatever », « What the fuck !», insotit de « Fuck ! » la moartea unei unghii si pana la…autohtonismul greu de disimulat : « Mama, aranjeaza hainele din saltar », « Sunt o femeie scoompa, imi plac maletele scoompe. Maletele pe gat ». Ele pot fi, eventual, si din cele care acopera fata.
Mentionez ca subiectul se pretinde greu de obtinut, fara a constientiza ca este si greu de dorit. Si ca ... lasa. De dorit. Si cate altele.
N-am niciun regret decat acela ca am ajuns la un grad inimaginabil de toleranta, nemotivata aici. Nemotivata de ce ? Nu, nici macar vorba de ura gratuita sau exces de zel principial, ci mai degraba de dreptul de a respira altfel decat la ideea obstructiva a impartasii spatiului cu un element de exacerbata falsitate.
Deocamdata, atat voi spune. Si da, ma simt mai bine. Si nu-mi doresc nimic decat rabdarea tenace de a merge pana la capat.
For the rest of the time, I’m looking for a Fuck to give, ca cineva curajos pe care stiu eu.
A, Si ma mai dezamagesc si colegii mei restantieri care-si calomniaza profesorii.
In fine, chintesenta e de fapt reprezentatat de faptul ca am cui sa ma confesez: eventual prietenelor mele, Preamaritele Alina si Mioara, una cu picioarele si creierul tumefiate de la derdelus si cealalta ceva cam scunda si ocupata cu sofatul preventive, incat sa ma auda sau s-o vad.
